Toti ce cititi pastrati -va gandul si lacrima!

Nu suflati peste castelele mele de nisip.....

miercuri, 26 octombrie 2011

Scrisoare catre fata mea......


Când erai tu foarte mică,
Gălbenuş pulsând sub coajă,
Când întreaga ta făptură
era jumătate vrajă,
când beai aerul cu mine,
când visai în visul meu
când vedeai lumina lumii
pe care-o vedeam doar eu...
Ei, dar e-o Poveste lungă
despre Dor şi Duioşie,
e o stranie Poveste
despre Aripi-care-cresc,
pe care, când vei fi mare,
poate-odată şi odată
tot am să ţi-o povestesc.

Dar………
Au trecut pe rand toti anii
Dedicati  pt a te creste .
 Ai ajuns acum , ca fanii ,
Sa  te –nalte sus , pe creste .

Munca ta a fost imensa ,
 Fara  noapte, fara zi,
 Atingandu-ti  telul nobil,
de-a fi  tot ce ti-ai dori….


 Te-ai luptat si cu tristetea ,
 De a nu fi inteleasa ,
 Vinovata sunt de asta ,
Nu stiu cum sa-ti scriu povestea  .


 N-am talent ,  dar am iubire
 Pentru tot  ce-i de la tine
Pt  sufletul tau mare ,
Pentru Fata ta de  zana,
Pentru inimioara-ti mica ,
Pentru mintea ta prospera ,
Ce pe  culme te ridica

 Vreau  mereu sa-ti stau in cale ,
 Sa te apar, sa te  ajut ,
Sa fiu umbra vietii tale .
Fara insa sa te-ncurc.
Sa  vorbim noi amandoua ,
 Sa  fim  tot ca la-nceput ,
doua trupuri si-o dorinta ,
 de copil  purtata-n gand .

Sa ma-astepti ca-ti  voi mai scrie ,
 Chiar si numai cate-un rand ,
 Dar sa stii ca el  exprima ,
 Dragostea ce-ti  port in gand .

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu